Tuesday, November 1, 2016

Timisoara si Iasi - diferente

Recent la Timisoara s-a finalizat proiectul ''Trafic management şi supraveghere video''. Spre deosebire de sistemul ''inteligent'' negociat la Iasi cu UTI, proiectul din Banat ''asigură unda verde pe principalele artere urbane''. Personal, am sustinut unde verde si pentru marile bulevarde din Iasi.
In plus, sistemul de la Timisoara ''mai asigură gestionarea flotei de transport public de călători a RATT şi asigurarea priorităţii selective de trecere pentru vehiculele RATT dacă sunt întârziate faţă de grafic, precum şi constituirea unei arhive de date de trafic (volum, grad de ocupare, procente de viraj etc.) pentru intersecţiile incluse în sistem, care va permite realizarea mai uşoară a studiilor de trafic. Managementul inteligent al traficului include dispozitive specializate de detectare a contravenţiilor la Codul Rutier (depăşirea limitei de viteză şi pătrunderea în intersecţie pe culoarea roşie), dar şi includerea unui subsistem video CCTV performant, cu recunoaştere automată a numerelor de înmatriculare''. 
Deci din nou diferente semnificative fata de proiectul de la Iasi, care insista pe senzori de trafic si adaptarea semaforizarii in functie de nivelul de trafic, fara a favoriza transportul in comun. Totul... tot cu fonduri europene, cheltuite se pare mai cu cap in Banat!

Textul integral aici

Wednesday, October 19, 2016

Opriti haosul din trafic!



Am așteptat să treacă Zilele orașului și hramul Sfintei Parascheva pentru a scrie acest text. Și asta deoarece această perioadă din an nu este cea mai potrivită pentru a discuta despre haosul din traficul orașului. Haos care pare să devină ceva cotidian! Din capul locului spun că ceea ce voi scrie aici nu o să fie pe placul multora. Nu va fi pe placul celor care s-au deprins cu gustul mașinii personale, nici pe placul edililor care – nu știu cum se face – nu găsesc soluții pentru această situație. Cert este un fapt: așa nu se mai poate!
Cei care ne vizitează orașul descriu mai bine situația, atunci când au nefericita inspirație să vină la Iași cu mașina. Mulți spun că, în afara Bucureștiului – totuși capitală și oraș de peste două milioane de locuitori (dar și primul din Europa la ambuteiaje!) –, nu au mai întâlnit așa ceva în țară. Unii, și nu mă refer la vizitatori din Botoșani sau Vaslui, preferă să își lase mașina într-o parcare și de acolo să se aventureze pe alte căi prin oraș! Această stare de lucruri nu va încuraja în nici un fel turismul local.
Dar nu vizitatorii ar trebui să ridice problema traficului, ci noi, cei ce ne confruntăm zilnic cu această stare anormală, cu care să pare că ne-am obișnuit. Totuși, trebui să luăm atitudine! Este vorba de aerul pe care îl respirăm (și la capitolul poluare, Iașiul este pe nedoritul loc doi în țară), de timpul pe care îl pierdem, de starea de disconfort pe care o avem pe străzile și trotuarele orașului!
Ceea ce voi spune în rândurile de mai jos veți afla de la orice geograf, urbanist sau arhitect din oraș. Sunt probleme cu care s-au confruntat acum 20-30-40 de ani și orașele din alte zări, dar acolo s-au găsit soluții, s-au aplicat gradual și orașele respective și-au găsit un nou drum, mai potrivit cu vremurile în care trăim. Nu trebuie decât puțină viziune și consecvență în aplicarea unui plan bine structurat, care să scoată orașul din impas.
CAUZELE acestei situații sunt multiple:

1. creșterea nivelului de trai

Chiar dacă unii nu recunosc acest lucru, orașul a cunoscut din 2012 o dezvoltare vizibilă. Și nu ne referim numai la numărul de mall-uri sau de clădiri de birouri, ci și la nivelul de prosperitate al locuitorilor Iașiului. Iar asta se simte pe străzile orașului prin creșterea numărului de mașini. Mai nou, ieșeanul a descoperit că nu numai capul familiei poate ieși în oraș cu mașina, ci și soața, ba chiar și copilul major, poate student fiind. Toate bune, nu e nimic rău în asta, însă străzile orașului sunt aceleași. Iașii sunt un oraș care în centru a păstrat structura de străzi de origine medievală, majoritatea înguste și cu trasee ce nu respectă întotdeauna logica circulației moderne. Regimul comunist le-a mai lărgit, iar pe unele le-a transformat în bulevarde (să ne gândim cum arăta fosta stradă Dimitrov – azi B-dul Independenței – nu cu multă vreme în urmă, înainte de anii 80?). În aceeași perioadă, regimul a ridicat cartiere noi, muncitorești, gândite după modele diferite, unele tip grădină (Podu Roș, Cantemir, Tătărași), cu alei mici, dar cu întinse spații verzi, altele de tip liniar, plasate de-a lungul noilor bulevarde, cu mai puțin spațiu verde, dar cu străzi de legătură mai largi și mai multe locuri de parcare. În primele nici nu era nevoie de străzi, pentru că locuitorii, proaspăt veniți de la țară, nici nu visau la o mașină personală, în celelalte deja se simțea bruma de dezvoltare de după 1968, când România a produs primul automobil local. În ultimii 10 ani numărul de mașini din Iași a explodat, astfel că este evident că străzile actuale nu mai fac față. Dar a face străzi noi, a le extinde pe cele actuale, reprezintă o greșeală! Una pe care au făcut-o și alte orașe din Vest! Și asta pentru că s-a constatat că oricâte noi străzi am inaugura, mașinile le vor „cuceri” și pe acelea și vor „cere” altele și altele, fără a rezolva problema. Cu cât adaugi infrastructură urbană, cu atât adaugi noi autovehicule în trafic, o regulă cunoscută specialiștilor. A nu se înțelege că nu avem nevoie de infrastructură modernă! Dimpotrivă, Iașiul trebuie legat urgent printr-o autostradă de centrul și vestul țării, de capitală, are nevoie de o centură ocolitoare completă sau de pasaje în punctele nevralgice.

2. dezvoltarea orașului pe orizontală
În perioada comunistă, orașul a crescut mai mult pe verticală. Cartiere întregi, cu blocuri cu 4-10 etaje, au acoperit dealurile orașului, concentrând populația, în unele zone aceasta atingând chiar o densitate de locuire foarte mare (vezi cartierul Alexandru cel Bun). După 1989, situația a cunoscut o evoluție inversă, cu dezvoltare pe orizontală, în zonele mărginașe, dar mai ales în comunele vecine. În Valea Lupului, Miroslava, Ciurea, Bârnova, Tomești, Holboca și chiar Aroneanu, au apărut cartiere noi pe foste trenuri agricole, fără însă ca acestea să urmeze un model coerent de dezvoltare. Infrastructura deficitară își spune și azi cuvântul în aceste zone, cu străzi foarte înguste și adesea dispuse fără o ordine anume. Vorbim deja de zeci de mii de oameni, comuna Miroslava fiind din punct de vedere al populației cea mai numeroasă. Oamenii care s-au mutat aici vor însă să beneficieze în continuare de facilitățile orașului. În oraș lucrează, la școlile de aici își dau copii, aici își fac cumpărăturile și petrec o parte a timpului liber, și aceasta în condițiile în care căile de legătură cu orașul au rămas practic neschimbate (ba în multe cazuri nici măcar modernizate)!
În subsidiar, importantă a fost și crearea de noi nuclee urbane, care polarizează traficul în alte locuri decât cele de dinainte de 1989. Înainte, tramvaiele mergeau încărcate până la refuz spre zonele industriale din oraș, astăzi oamenii se îndreaptă cu propriile mașini spre malluri și supermarketuri, nu întotdeauna ridicate de către investitori în cele mai potrivite locuri. Iar Primăria continuă să accepte astfel de proiecte în zone tot mai apropiate de centru. Credeți că apariția unui magazin Dedeman pe locul fostei fabrici Țesătura este menită să „aerisească” traficul din zona Podu Roș-Socola? Astfel de proiecte trebuiau aprobate doar pentru periferia orașului sau pentru zona de contact a acesteia cu suburbiile.

3. transportul în comun deficitar
Am sugerat puțin mai sus că modelul de transport în comun, dezvoltat în perioada comunistă, este depășit. Scheletul liniilor de transport în comun nu mai corespunde liniilor de dezvoltare ale orașului și suburbiilor. Pentru că aminteam supermarketurile, acestea au fost aprobate fără a se ține cont de structura liniilor de transport public, adesea centrele comerciale aflându-se la distanțe apreciabile de cele mai apropiate stații. În plus, mijloacele de transport sunt ori prea uzate și nu prezintă încredere călătorilor, ori nu vin la timp, deoarece se defectează sau sunt... blocate în trafic. Numeroase suburbii nu au nici o legătură decentă cu orașul, ceea ce este inacceptabil.

4. managementul deficitar al traficului
În ultimii ani a devenit evident că autoritățile nu fac față presiunii în creștere de pe străzi. Măsurile luate nu au rezolvat decât punctual unele probleme, iar viziunea privind managementul traficului a fost limitată, ca să nu spun depășită. Edilii au insistat să pună accent pe semaforizare și nu pe amenajarea de sensuri giratorii și sensuri unice. Anul trecut am aflat în parte care au fost motivele acestei decizii, care din păcate țin de corupția ce caracterizează o parte din administrația locală.

Din cele de mai sus cititorul a dedus și care sunt SOLUȚIILE pentru a ieși din acest impas. Voi păstra aceeași ordine a discuției, cu toate că, pentru rezolvarea problemelor de trafic, ordinea ar trebui să fie inversă:
1. nivel de trai
Creșterea nivelului de trai a adus cu sine noi cerințe din partea locuitorilor. Este adevărat că există o presiune publică pentru străzi sau parcări noi, însă va trebui să înțelegem că orașul prezentului și al viitorului nu mai este unul dependent de mașina personală. Aceasta poate fi folosită pentru deplasările din afara orașului, deși și la acest capitol infrastructura modernă aeriană și de căi ferate ar putea oferi o alternativă. Un nivel de trai superior ar trebui să aducă cu sine și un nivel mai mare de implicare civică, o creștere a pretențiilor cetățenilor față de autoritățile locale, dar și asumarea unor responsabilități. Vrem infrastructură și servicii de calitate, dar pentru asta ar trebui să ne implicăm mai mult și noi, cei ce locuim aici și împărțim aceleași străzi, școli, spitale etc. Ceea ce se vede astăzi pe străzi demonstrează că mai avem mult drum de parcurs la acest capitol. Mentalitățile se schimbă adesea cel mai greu.

2. dezvoltarea orașului
Răspunsul pentru o dezvoltare eficientă, modernă și cu perspectivă a Iașiului este, acum, unul singur: un PUG nou, adecvat, previzibil și care să privească spre următorii zeci de ani. Planul Urbanistic General (PUG) este documentul care stabilește regulile în urbanism la nivel local, astfel că, fără acest act, nu putem concepe viitorul orașului. Cei în măsură să decidă acest lucru trebuie să treacă peste diferențe, peste propriile interese, să accepte și alte puncte de vedere și să aducă la masa discuțiilor specialiști adevărați.

3. transportul în comun
În acest domeniu trebuie acționat de urgență. Deunăzi, până și un taximetrist, exasperat de traficul sufocat, mi-a spus că transportul public este soluția!!!
Primăria a făcut un prim important pas, prin începerea aducerii în oraș a unor mijloace de transport moderne. Dacă trebuie achiziționate printr-un credit sau prin fonduri europene, aceasta e altă discuție. Problema este că degeaba cumpărăm autobuze noi, daca ele vor sta blocate în trafic! Este evident că aici putem aduce îmbunătățiri semnificative, prin măsuri care se pot aplica pe termen scurt și mediu:
- extinderea procesului de achiziție de mijloace noi de transport;
- crearea de benzi dedicate autobuzelor pe marile bulevarde și interzicerea accesului pe linia de tramvai în intersecții (cu supravegherea strictă a respectării acestor măsuri);
- introducerea unui sistem de monitorizare GPS a timpilor de trafic și afișarea în fiecare stație a acestora pentru informarea călătorilor;
- regândirea orarului școlilor și liceelor căutate din oraș. Unele au orar diferit, multe altele încă încep cursurile la ora 8, ceea ce aglomerează și mai mult transportul în comun și traficul. După posibilități, ar trebui introduse curse speciale pentru anumite școli; 
- cea mai importată măsură, după părea mea, ar fi regândirea sistemului de linii și extinderea obligatorie a acestora către toate comunele suburbane. Știu că unele comune nu doresc să contribuie la subvenționarea transportului în comun, dar trebuie apelat la calea dialogului, implicați toți factorii de decizie și decis în consecință. Spre exemplu, nu este normal ca o comună (practic un mic oraș) ca Miroslava, cu peste 10.000 de locuitori, să nu aibă cel puțin o linie de transport modern de legătură cu orașul! În oraș, pot fi amenajate terminale noi, unde să conveargă mai multe linii (Tg. Cucu, Podu Roș, Piața Eminescu), pentru că nu este obligatoriu ca o linie să traverseze orașul de la un capăt la altul. Dimpotrivă, pot fi gândite trasee mai scurte și mai previzibile ca timp de parcurs. Pentru înțelegerea viabilității acestor măsuri este nevoie de transparență în comunicarea publică.
Transportul în comun trebuie să devină unul cu adevărat modern. Numai prin atragerea publicului călător vom putea descongestiona străzile. Dimineața, ca un exemplu, un autobuz cu elevi și navetiști dinspre Bârnova va scoate de pe străzi câteva zeci de autoturisme! Pentru ca toate acestea să devină realitate, Zona Metropolitană Iași trebuie sa fie funcțională, nu doar pe hârtie, ca pină acum! Consiliul Local Iasi, Primăria trebuie sa colaboreze cu consiliile locale din comunele invecinate, cu Consiliul Județean, trebuie sa treacă peste partizanatele politice, altfel ne afundăm in mocirlă tot mai mult. Deja nu mai e de glumă, e vorba și de dezvoltarea economică a zonei.

4. management trafic
După părerea mea, la acest capitol situația este scăpată de sub control. Soluțiile sunt la îndemână, dar necesită voință, implicare și timp:
- reglementarea strictă a parcării în oraș. Pare să nu aibă legătură cu aglomerația din trafic, dar de fapt are. Urgența nu este în cartiere, unde se poate continua amenajarea treptată de noi locuri de parcare, ci în centru și pe marile bulevarde. În primul rând, oamenii trebuie să înțeleagă că în orice oraș mai mare din lume centrul reprezintă o zonă puțin accesibilă mașinilor. Parcarea în centru este peste tot limitată și scumpă, tocmai datorită spațiului disponibil redus. Autoritățile mai pot amenaja câteva parcări subterane sau supraterane (am oferit pe blog sugestii: în zona Romtelecom sau lateral de Teatrul Național și în spatele Primăriei), dar oricâte am construi tot nu vor fi vreodată suficiente. Centrul ar trebui să fie prima zonă din oraș în care parcarea să fie taxată, indiferent că e pe marginea străzilor sau în parcările amenajate. Dar, și aici subliniez, de parcări trebuie să se ocupe o direcție separată a municipalității și nu o firmă agreată! Parcarea este un serviciu public și trebuie să rămână așa, pentru că privatizarea sa va duce cu siguranță la abuzuri și nemulțumiri (doar suntem în România)!
O altă mare problemă ține de opririle neregulamentare, pe străzile cu oprirea interzisă sau în apropierea intersecțiilor. Adesea, o singură mașină, lăsată minute în șir pe avarii, blochează o bandă întreagă a unui mare bulevard. Aici Poliția trebuie să își facă datoria, dacă nu cea națională, măcar cea locală. Un număr de echipaje, instruite adecvat, trebuie să se ocupe zonal de amendarea contravenienților, altfel nu vom institui niciodată disciplina în trafic.
Semaforizarea este metoda preferată la Iași pentru reglementarea traficului în intersecții. Cred că această metodă și-a arătat deja limitele. Înțeleg că Primăria este legată de mâini la acest capitol, datorită păgubosului proiect cu fonduri europene, ce a presupus instalarea a sute de corpuri de semafor peste tot prin oraș, și datorită contractului cu UTI, însă nu cred că nu există soluții pentru a amenda acest contract. Trebuie introdus sensul giratoriu pentru o serie de intersecții din oraș, în timp ce pentru altele semaforizarea ar trebui regândită. Intersecții gândite anapoda, precum Cantemir – N. Iorga, ne fac de râsul lumii. În paralel, pentru zonele problematice, precum Podu Roș sau Poitiers – Bucium, pot fi gândite alte soluții, ce presupun noi căi de legătură sau pasaje, cu aplicare însă pe termen lung.
Personal, aș organiza și o comisie cetățenească pentru trafic, în componenţa căreia să intre mai mulţi reprezentanţi ai părților direct implicate, câte unul din partea Poliției, Primăriei, companiei de transport în comun, taximetriștilor, șoferilor (doi, un bărbat și o femeie), care să meargă pe teren, să propună măsuri concrete și care să aibă astfel suport public pentru implementare.
Sunt convins că mai sunt și alte soluții. Tocmai de aceea o consultare publică, cu reprezentanți ai principalelor instituții implicate, cu participarea cetățenilor, cu consultarea obligatorie a specialiștilor, va oferi și alte răspunsuri pentru aceste probleme.
Dar dacă nu trecem la treabă hotărât și apăsat starea gravă din trafic se va accentua și noi toți vom avea de suferit. Primarul proaspăt ales are ocazia unică de a trece acum la fapte, la început de mandat, când nu este presat de obligații electorale.
Opriți haosul din trafic!

Sunt deschis pentru orice sugestii prin comentarii pe blog.

Later add: fara nici o legatura directa cu textul meu, iata ceva similar (aplicat) pentru Bucuresti.

Multumesc Roxana Petraru pentru fotografie!

Wednesday, September 21, 2016

Parcul Voievozilor

Aflu din presa de initiativa Primariei de a ridica o statuie regelui Ferdinand, cu ocazia aniversarii in curind a 100 de ani de la Marea Unire. Gestul este salutar si ofera ocazia catorva consideratii cu privire la zona unde va fi amplasata statuia . Primaria doreste sa instaleze acest monument in Parcul Tineretului (sau al Voievozilor), pe care, cu aceasta ocazie, l-ar redenumi Parcul Ferdinand. In ceea ce ma priveste, as prefera ca denumirea parcului sa ramina cea consacrata, adica Parcul Voievozilor, iar ridicarea aici a statuii cu pricina nu ar incurca cu nimic, de vreme ce Ferdinand tot un fel de voievod a fost, doar ca la 1900 ii spuneam rege! Dar nu acesta este motivul interventiei mele. Daca parcul a intrat in atentia autoritatilor si se va lansa un concurs de idei pentru reamenajarea sa, cred ca putem folosi acest prilej pentru a fi curajosi si a aborda altfel aceasta zona. In primul rind, exista capacitatea (sper si dorinta) de a extinde acest parc si a-i da o alta dimensiune:
- spatiul din fata Casei Studentilor, actualmente parcare si loc de baut cafele pentru taximetristi, ar trebui transformat in pietonal si legat de parc. Daca unii vor regreta parcarea exista oricind posibilitatea de a face acolo (sub actuala parcare) una subterana!
- putin mai sus de parc se afla Palatul Copiilor, si acesta inconjurat de un spatiu verde cu potential, dar ingradit in partea din spate, unde se afla de asemenea o parcare. Ar trebui eliminata parcarea (iata deci ca o parcare subterana in fata Casei Studentilor pare a reprezenta o alternativa viabila), eliminat gardul inconjurator si integrat acest spatiu in Parcul mare al Voievozilor. In final, Parcul ar include Casele Studentilor si Copiilor, grupul statuar al Voievozilor (si poate al Regelui), devenind atit un loc al tinerilor, cit si unul de reflectie si privire spre trecut.
- pe partea cealalta fata de parc avem spatiul verde din partea de sus a Esplanadei Elisabeta, loc uitat azi de autoritati. Reamenajarea acestui parc s-ar putea face acum, pentru ca cele doua sa fie privite in oglinda, ca o axa verde la baza Copoului.  
In aceste conditii, suprafata Parcului Voievozilor va creste de la 6600 mp la 15000 mp, intr-un oras care in realitate duce lipsa de parcuri. Un gest simbolic initiat de autoritati poate da o alta perspectiva unui important loc din oras. Trebuie doar viziune si putin curaj!

Saturday, May 28, 2016

Stare de urgenta

Imi permit sa preiau un text semnat de Andrei Ciuhodaru, care cred ca suprinde foarte bine situatia din oras, rod al administratiei deficitare din ultimii 20 de ani!

Ziarul de Iasi

După peste un sfert de secol de la eliberarea de sub comunism, Iaşul, altădată capitală, altădată al doilea oraş al României, a ajuns într-o situaţia umilitoare de a fi capitala celei mai sărace zone a UE, şi fără a avea perspective reale de a reuşi să mai prindă din urmă măcar alte oraşe din România. 
Fără industrie, fără cultură relevantă, oraşul nostru este în pericol, asta şi din cauza mai ales a establismentului politic care nu vrea să se reformeze.  Promisiunile electorale nu au foarte mult fond. Vin cu aceiaşi oameni, cu acelaşi idei vechi şi mestecate din patru în patru ani, reţete care nu au adus nu vor aduce progres. Toate demersurile politice de până acum au eşuat. Nu se întâmplă lucrurile aşa cum am vrea şi cum ştim că ar trebui. În politica locală înjuriile, atacul personal, diletantismul, traseismul şi discuţiile sterile ţin loc de discuţii reale despre proiecte şi despre viziune, despre ce vrem să facem cu oraşul ăsta. Acestea fac pe cetăţeanul onest al acestui oraş să nu se mai descurce, să-i fie teamă, să nu mai aibă predictibilitatea vieţii sale, să fie descurajat şi împins să emigreze.
Astfel se prefigurează condamnarea la încă cel puţin patru ani de STAGNARE. Ar trebui decretat: Iaşi - Stare de urgenţă - iată 7 motive:
Continuarea aici

Bahlui versus...

Comparativ cu ceea ce vedem in imaginile de mai jos nu putem spune decit ca Bahluiul nostru arata ca un canal de irigatii!!!

https://www.youtube.com/watch?v=AEPIBFdWLqo

Friday, April 22, 2016

Salvati ruinele curtii domnesti!

Am primit, ca toti iesenii, cu mare bucurie vestea redeschiderii Palatului Culturii. Au trecut opt ani lungi, ce pareau fara sfarsit si parca in ton cu lungii ani ai constructiei palatului, dar iata ca se apropie in sfarsit clipa in care vom putea pasi din nou pe portile celei mai reprezentative constructii din Iasi, un adevarat simbol al orasului. In aceste zile se desfasoara o ampla campanie de P.R. - destul de bine gandita la nivel de conceptie si punere in aplicare -, menita parca sa mai aline din nemultumirea iesenilor in privinta lipsei investitiilor publice majore in regiune. Dar campania are si rolul de a readuce Palatul in atentia publicului, din Iasi, din Moldova si din tara, public care are astfel ocazia de a se intoarce spre cultura prin vizitarea celor patru muzee gazduite aici. Asteptam cu interes sa vizitam expozitiile temporare, dar mai ales permanente, pentru ca este nevoie de un nou mod de expunere si valorizare a pieselor din colectiile Complexului Muzeal National Moldova. Speram ca vom vedea expozitii moderne si interactive, in ton cu cele mai noi cerinte in domeniu.
Folosesc prilejul acestui text pentru a face un apel la aducere aminte. Cind s-au pus bazele complexului Palas au fost readuse in atentie ruinele curtii domnesti de linga Palat. Investitorul isi asuma amenajarea aici a unui parc si muzeu arheologic care sa puna uitatele ruine ale curtii in valoare. Acum patru ani reactionam la abandonarea acestui proiect si plasarea ruinelor in seama Primariei, banuind ca nu se va intampla nimic. Daca tot vom avea la inaugurare vizite ale primului ministru si ministrului culturii si daca tot nu suntem in stare sa facem nimic pe plan local, haideti sa facem apel la centru, daca noi nu suntem in stare. Sa aratam starea acestor ziduri si sa solicitam fonduri de la minister, pentru ca este o rusine sa avem in coasta Palatului ruine de o asemenea importanta si sa le lasam aruncate sub o prelata ce devine pe an ce trece tot mai murdara! Totusi, avem aici printre cele mai vechi ziduri din oras, marturie ale vremurilor cind Iasii se infatisau calatorilor ca o mica cetate, pentru ca asta era curtea pe vremea lui Stefan cel Mare! Nu cred ca trebuie miliarde pentru o amenajare care sa conserve aceste ziduri, sa permita accesul vizitatorilor, cu cateva placi informative etc. Un muzeu arheologic al curtii domnesti ar completa fericit atit ansamblul muzeal din Palat, cit si complexul comercial Palas, reprezentind un motiv in plus pentru publicul larg sa vina la Iasi. Reinnoiesc deci apelul pentru salvarea ruinelor curtii domnesti, cu speranta ca va fi si auzit.

Wednesday, April 13, 2016

Autogari

De ani de zile se discuta in Iasi de problema autogarii. De cind primarul Simirad a desfiintat autogara comunista, pentru a permite ridicarea unui magazin Billa, orasul practic nu mai are o autogara centrala. Locul in care s-a aflat cea veche era potrivit, deoarece autogara era aproape de gara si era deservita de mijloace de transport in comun, insa avea dezavantajul situarii intre blocuri de locuinte, unde crea un disconfort sonor locatarilor si polua zona. S-au  luat in discutie mai multe propuneri pentru un nou amplasament al unei noi autogari (in Tudor Vladimirescu - propunere nefericita), s-a vorbit de fonduri europene, nu s-a facut nimic. Iata ca la Oradea se poate! Acolo s-a mers pe un sistem pe care s-a mers neoficial si in ultimii ani la Iasi, mai precis pe un sistem de autogari, care sa deserveasca zonele de acces/iesire in/din Iasi. Daca nu suntem in stare sa facem o singura autogara in Iasi sau daca nu gasim bani pentru asa ceva, atunci solutia celor de la Oradea este buna. Astazi, cei ce folosesc mijloacele auto mari de transport (autocare, microbuze), pentru trasee locale sau regionale, stau in conditii cu totul improprii. Autogarile particulare nu sunt modernizate, cativa pasi -modesti- in aceasta directie fiind vizibili la Codreanu, nu si la Iasi-Vest, care este o rusine. Cit priveste "autogara" ce deserveste cursele spre sudul si estul judetului (zona Piata Nicolina), aceasta este in... aer liber! Daca am merge pe solutia adoptata de cei de la Oradea, cu fonduri reduse s-ar putea ridica constructii usoare, modulare, de dimensiuni medii, care sa ofere un minim confort calatorilor, in asteptarea unor vremuri mai bune, cind orasul se va putea bucura de o autogara adecvata. Conditia o reprezinta buna gospodarire si atenta gestionare a fondurilor.

Wednesday, April 6, 2016

Studiu de caz Valencia

Ocaziile stiintifice imi permit periodic sa vizitez alte tari, alte meleaguri si alte orase. Participarea la recenta conferinta de istorie sociala mi-a oferit posibilitatea sa ajung in Spania, in al treilea oras ca marime al acestei frumoase tari, Valencia. Voi folosi acest prilej pentru a face o trecere in revista a ceea ce m-a impresionat in orasul spaniol din punct de vedere al lucrarilor publice, pentru ca la acest capitol inca suntem mult in urma. Cu totii ne plingem de delasarea autoritatilor, de munca de mintuiala pe care o vedem in jur (”munca in zadar”), de irosirea banului public si de lipsa de atentie pentru detalii. Cel mai bine ilustrez cazul spaniol cu fotografii, punctind aspectele pe care de altfel le-am reclamat periodic si pe acest blog. Sunt constient ca nu vom ajunge la nivelul Valenciei prea curind. Totusi, acolo vorbim de un oras de peste 2000 de ani, intr-o tara cu traditie urbana solida, datind dinaintea romanilor, cu o economie relativ infloritoare, cu un turism avansat. Dar, ceea ce repet de vreo zece ani, nimeni si nimic nu ne impiedica sa invatam din experienta altora. Nu e nevoie sa fim neaparat originali (noi tinem neaparat, dar rezultatul este ca perseveram in prostie), aici putem imprumuta solutiile altora, nu vom fi dati in judecata! Cum ne apropiem de alegeri, poate noul edil sef care se va instala la Palatul Roznovanu va veni cu o noua abordare asupra mersului cetatii. Indiferent cine va fi, el si echipa sa merita sa faca un tur prin vecini, daca nu la Valencia, macar la Debretin sau Budapesta, avem ce invata.

In ceea ce priveste bulevardele si intersectiile, acestea sunt bine organizate, benzile sunt in mod clar trasate si o serie de stilpi impiedica oprirea soferilor indisciplinati. Traficul este bine reglementat, chiar mai aerisit decit in Iasi, asta si datorita existentei unor sosele de centura:

Peste tot impresioneaza buna organizare si respectul acordat spatiului verde. Fotografiile urmatoare sunt ilustrative:



Pe meleagurile spaniole inca se foloseste cronometrul la trecerea de pietoni, o solutie care trebuia pastrata macar in o parte din intersectiile iesene:


Aprovizionarea magazinelor din oras este strict reglementata si se face doar dimineata, intre orele 7 si 11, cu masini de tonaj mic. Nu am vazut tir-uri in oras:


Pavajele trotuarelor sunt lucrate cu simt de raspundere si materiale de calitate:


O problema dureroasa la noi, parcarea, este aici foarte clar reglementata. Totusi, pe linga faptul ca aceasta este peste tot cu plata (sau abonament), autoritatile au depus eforturi pentru a amenaja oriunde a fost posibil locuri de parcare. In prima dintre fotografiile urmatoare suntem... chiar in fata Primariei orasului! Pe strazile laterale, aproape toate cu sens unic, s-au amenajat parcari si pe o parte si pe alta a strazii. In Iasi sunt multe astfel de strazi care ar permite parcarea, de ce nu se poate? Plantam semne de oprire interzisa chiar si acolo unde nu trebuie. Doar un exemplu: strada Aurora, ce margineste la nord Parcul Copou, are astfel de semne! Unde sa opreasca ieseanul dornic sa viziteze parcul? Nu e o strada atit de aglomerata si permite parcarea temporara a vizitatorilor!


Alt punct dureros de pe agenda publica ieseana tine de modul in care se fac interventiile la retelele de utilitati (santiere deschise perpetue, amatorism, praf, mizerie...). Iata aici un exemplu de interventie in centrul Valenciei: santierul este ingradit, strada este ”taiata la milimetru”, iar mizeria era strinsa imediat si dusa la o masina care asteapta in apropiere. In trei zile nu se mai cunostea ca acolo fusese o interventie!



Igienizarea arborilor stradali se face si la Valencia. Insa nu ca la Iasi (vezi aici)! Acesti arbori pastreaza ramuri si frunze ce permit regenerarea!



Hala Colon, un alt model de regenerare, de data aceasta a unui spatiu fost comercial, transformat in centru de cartier, cu restaurante si terase, placut loc de adunare si recreere:



Iar parcari, pe ambele laturi ale strazilor, cu pastrarea arborilor stradali:


Mici stalpi metalici (rezistenti si de calitate) sunt "plantati" pe marginea strazilor pe care nu se permite parcarea! O solutie la indemina, cunoscuta si la noi, dar prost sau deloc aplicata:


 Linie de tramvai dedicata, ce permite rularea cu viteza si neincomodata de alte mijloace de transport:


Friday, March 25, 2016

De sezon

A venit primavara si, cu parere de rau trebuie sa o spun, odata cu ea ne-am intors la praf, noroi si mizerie. Ploile recente au fost binevenite, insa ne-au readus in minte vesnicele probleme cu care se confrunta acest oras. Este un blestem, de noroi se plingeau si calatorii straini care treceau prin Iasi in secolele XVI-XVIII, ca si iesenii din dulcele targ al secolului al XIX-lea. De parca nu putem depasi cu nici un chip "sindromul drumului de lemn", al acelor ulite podite si prost intretinute din veacurile medievale tirzii, azi asfaltate, dar uitate, peticite doar la vremuri electorale. M-am plins adesea pe acest blog de starea strazilor si trotuarelor din cartierele orasului, unele ramase pina azi cu cimentul pus de comunisti in anii 70-80! Astazi voi oferi marturia fotografica a unor strazi si trotuare din buricul targului, va las sa ghiciti zona. Cum am avut drum pe aici, nu am putut ignora baltile, trotuarele scorojite, parcarile improvizate, impresia de haos si dezordine.




Bonus din zona ofer imaginea parcarii de pe strada Costache Negri. Fostul Pod Vechi, ce a ajuns? Cind am importalizat aceste imagini, strada era practic blocata, datorita numeroaselor masini care isi cautau aici un loc de odihna temporara!

Dar pina si acolo unde se fac reparatii (plombari), munca e in bataie de joc. Pe o strada au trecut echipele, au acoperit cit au putut pe partea carosabila, de trotuar nu s-au atins, au depozitat grijulii putina mixtura asfaltica ce le-a ramas, ca sa o ia vintul, banuiesc.

In fine, incheiem cu zona mea semi-centrala preferata. Atentie, in imagine nu avem spatiul ocupat de liniile de tramvai dezafectate, unde autoritatile propun de vreo doua decenii amenajarea splaiului (desi, personal, preferam sa lase tramvaiul la locul lui), nu, avem aleea de linga, pe unde patrund numerosi locatari de la blocurile din apropiere, care isi lasa masinile in noroi! Oamenii nu au gasit alta solutie, insa noroiul (viitorul praf) ajunge apoi pe strazile orasului si in plamanii nostri!


Tuesday, March 1, 2016

Informare turistica

Cu toate ca au fost si voci critice, parerea pe internet (a se citi Facebook) fata de standul Iasiului la Targul de Turism de la Bucuresti a fost in general pozitiva. Avem nevoie de cit mai multa vizibilitate la astfel de manifestari, inclusiv internationale, in conditiile in care concurenta pe piata de turism este acerba. Fiecare are ceva de aratat, iar Iasiul trebuie sa puncteze la capitolele la care sta bine, adica istorie, cultura si, mai nou, chiar shopping. Finalizarea lucrarilor la cateva obiective majore din oras, precum Palatul Culturii, manastirile Trei Ierahi si Golia, biserica Sf. Sava, in curind Mitropolia si Muzeul Municipal, completeaza harta monumentelor de interes, atractive pentru turisti. Speram ca muzeele din interiorul Palatului vor fi amenajate la alte standarde decit cele cu care eram obisnuiti si vor reprezenta si ele un punct de atragere a vizitatorilor. In oras, un rol important in indrumarea vizitatorilor il are Centrul de Informare Turistica, care trebuie sa fie permanent pus la punct cu pliante, harti adecvate ale orasului, ghiduri, date de actualitate, plus personal cit mai amabil. Dar cum bine se remarca aici, acest Centru nu se afla in cea mai buna pozitie, fiind necesara si dupa opinia mea o mutare a sa in zona cea mai frecventata de turisti. Daca nu este posibil acest lucru, as sugera (si eu) deschiderea cel putin a unui punct de lucru pe pietonalul Stefan cel Mare, undeva intre Mitropolie si Palat, pentru ca ar fi de folos turistilor interesati sa afle noi informatii despre obiectivele din oras. Nu mai amintesc starea cailor de acces catre monumente precum Cetatuia sau Galata, am facut-o pe acest blog in mai multe rinduri, degeaba. Nu ma mai refer la zona manastirii Frumoasa (unde am sugerat amenajarea unui parc in jurul zidurilor), nu e cazul sa reiau discutia aici. Totusi, turistii trebuie indrumati si spre aceste obiective, pentru ca Iasiul are ce arata!

Tuesday, February 2, 2016

Centura usoara

Am citit cu mare interes planul de investitii pe care Primaria Iasi isi propune sa-l inainteze mai intai spre aprobare pentru fonduri europene, apoi spre punere in aplicare pina in 2020. Fie vorba intre noi, pina atunci sunt mai putin de patru ani, iar sansele de a vedea fizic aceste proiecte in functiune in Iasi scad pe masura ce timpul trece. Majoritatea proiectelor sunt necesare, vizind imbunatatirea infrastructurii rutiere, a transportului in comun, scolara, de patrimoniu.
Nu vad insa nimic cu privire la un mai vechi proiect al orasului, la fel de necesar, cel privitor la centura. Nu mai spun nimic de continuarea lucrului la centura principala, cea care ar trebui sa continue dinspre Lunca Cetatuii si sa iasa undeva dincolo de Bucium, pentru ca ar parea ca ma refer la proiecte SF. Am scris aici recent despre o varianta de centura pentru traficul greu, care sa ocoleasca zona rezidentiala CUG. De data aceasta, propun cititorilor (si edililor) cateva consideratii privitoare la asa-zisa ”centura usoara” (termen nu tocmai potrivit), care a iesit complet din peisaj, nimeni nu mai vorbeste de ea. Proiectul initial prevedea ca aceasta centura sa se desprinda din cea deja in functiune la Uricani, sa urmeze traseul DC 27 si DC 27A, apoi strazile Cicoarei si Arh. Ioan Berindei pina in Nicolina. La km 5 al soselei era prevazuta o legatura de circa 600 metri catre cartierul Dacia, traversind Bahluiul si ajungand in strada Stramosilor.
Sigur, aceasta varianta ramine in picioare si ar contribui la realizarea unei legaturi mai bune cu zona de sud a orasului. Totusi, pentru a fi cu adevarat functionala, aceasta centura ar trebui sa creeze posibilitatea devierii traficului si spre alte zone ale Iasiului. Tocmai de aceea propun o varianta modificata, care ar pune in valoare splaiul Bahluiului ca principala axa de traversare a orasului. Centura usoara ar trebui prin urmare sa "deverseze" in splai, in zona Podul de Piatra. Acest lucru ar presupune insa ridicarea unui pasaj suprateran de la confluenta Nicolinei cu Bahluiul, trecind peste podul spre Mircea, cel de cale ferata si peste B-dul N. Iorga, ducind astfel traficul in splaiul drept Bahlui (care va fi la un moment dat amenajat pentru traficul auto). De aici se poate merge spre Podul Ros, Tudor Vladimirescu si Gradinari/Tatarasi, acoperind astfel o mai mare suprafata a orasului, evitindu-se zonele Pacurari, Gara sau centru. Acest pasaj ar avea cca. 700 metri lungime si ar putea fi doar cu o banda pe sens.
Podul preconizat peste Bahlui in zona Stramosilor ar putea fi ridicat in continuarea str. Sarmisegetusa, acolo unde aceasta devine splai sting al Bahluiului. Cu ocazia aceasta s-ar putea in sfarsit amenaja adecvat si zona cunoscuta sub numele de Dallas, de dincolo de riu.
Sigur, acest proiect implica o serie de costuri, dar ar da o mai mare valoare acestei centuri, care, in forma initiala, nu ar deservi decit o mica parte a orasului. Edilii pot incerca proiecte mai ambitioase, pentru ca acestea dezvolta orasul si ii asigura modernizarea.

 


Monday, February 1, 2016

Noroi

Update 1.03.2016
Nu pot totusi sa nu remarc faptul ca a existat o reactie la informatia publicata de mine. Intre timp, spatiul ”ocupat” cu noroi din imaginea de mai jos a fost inchis cu stalpi, astfel ca nu mai e accesibil masinilor. Un plus pentru cei ce au luat masura, acum asteptam curatarea parcarii improvizate din fata Salii Sporturilor. Este un haos acolo (si mizerie), in conditiile in care la cateva zeci de metri se afla parcarile de la Palas.

1.02.2016
Zilele acestea iesenii sunt exasperati de mizeria de pe strazi si trotuare! Pentru cea de pe strazi nu mai putem da vina pe santierele din anii precedenti, pentru ca acestea s-au cam inchis. Nu, mizeria provine de la noroiul luat pe roti de cei care parcheaza pe unde apuca in oras, pe tot felul de maidane! Culmea, peste un astfel de loc am dat chiar vis-a-vis de Palas, pe noua stradela ce leaga str. Palat de Cantemir! Chiar nu vede nimeni! Azi noroi... la primavara praf! Si nu ne lamurim de ce orasul este atit de poluat!


Sunday, January 10, 2016

O solutie pentru aeroport



Am urmarit cu mare atentie evolutia aeroportului din Iasi in ultimii ani si nu pot decit sa apreciez pozitiv evolutia acestei institutii. Iasiul avea mare nevoie de o schimbare la acest capitol, de vreme ce aeroportul reprezinta o poarta spre lume, una din ce in ce mai cautata, daca ne uitam la cele mai recente cifre. Orasul avea nevoie de deschidere spre restul continentului, iar acum, prin (trebuie sa recunoastem) politica excelenta de management a directorului Marius Bodea si a echipei sale, noi putem sa ne bucuram de beneficiile acestei deschideri. Si nu numai noi, iesenii, ci si cei care doresc sa vina la Iasi, pentru afaceri sau turism, ceea ce nu poate fi decit un cistig pentru oras. S-a scris mult in presa cu privire la noile companii aeriene ce au venit la Iasi, precum și la noile curse operate pe aeroportul modernizat, un aspect des subliniat fiind cel al atragerii aici a cit mai multor pasageri, nu numai din Iasi si judet, ci si din zona invecinata. Asta si pentru ca aeroportul din Iasi are concurentii  sai, nu departe, la Suceava (recent modernizat), Bacau sau Chisinau. Exista riscul ca aceasta crestere fulminanta la care am asistat in ultimii 3 ani sa frineze si chiar sa se opreasca in momentul in care se ating niste limite - sa le zicem „naturale” - ale absorbtiei potentialului de pasageri, ca sa folosesc o formula nu neaparat de specialitate (George Turcanasu a scris in mai multe rinduri pe acest subiect in Ziarul de Iasi).
Meditind la acest aspect mi-a venit in minte o solutie aplicata pe multe aeroporturi din afara României, nu atât de mult în Europa, cât în Statele Unite, și anume ceea ce in engleza se numeste shuttle-bus. Eu insumi am apelat de citeva ori la aceasta varianta, mergind –spre exemplu– din Champaign, Illinois, la celebrul O'Hare Airport din Chicago (in Champaign-Urbana se afla University of Illinois).
Sigur, avem si noi curse de autobuz care leaga doua sau mai multe puncte, orase sau sate, insa curse directe catre un aeroport nu prea avem, cu exceptia celor spre Otopeni. De ce nu ar apela si aeroportul Iasi la aceasta solutie! Se poate actiona cu mijloace auto proprii (autocare sau microbuze de mare capacitate), sau –daca aceasta varianta nu este posibila– in parteneriat sau prin inchiriere cu/de la o companie de profil. In prima faza ar merge o oferta de curse dinspre Botosani, Birlad, Piatra Neamt, Falticeni, chiar Balti (cu opriri intermediare scurte la Hirlau, Vaslui, Roman, Pascani, dupa caz) direct spre aeroportul din Iasi (si nu spre autogarile din oras) la preturi promotionale, de nerefuzat (gen 10 lei de la Botosani). In principiu, ar fi vorba de curse de maxim 2 ore, care poate ar determina pe unii potentiali calatori sa nu aleaga Suceava sau Bacau si sa nu foloseasca mijloacele auto proprii. Optiunea ar fi benefica atit pentru pasagerii ce vor pleca din Iasi, cit si pentru cei ce aterizeaza aici. Avind acum unele fonduri proprii disponibile, aeroportul ar putea subventiona diferenta de pret, cheltuielile fiind insa indirect recuperate, prin taxele de aeroport platite de aceiasi calatori. Nu stiu ce portite ofera legile actuale, dar cred ca merita incercat. Cu reclama adecvata si prin oferte promotionale s-ar vedea in mod sigur beneficiile si aeroportul Iasi ar continua sa creasca.


Monday, November 30, 2015

Pentru Iasi - de 1 decembrie

Vine iar 1 decembrie. Pe linga gindul de sarbatoare, realizam ca, incet, incet, ne apropiem de finele acestui an si ne indreptam cu pasi repezi spre momentul alegerilor locale din 2016. Indiferent in ce forma vor fi -cel mai probabil tot in nefericitul tur unic- pentru Iasi se apropie un moment important. Si asta pentru ca dupa aceste alegeri in fruntea orasului va veni, cel mai probabil, o noua echipa de conducere, una care speram sa inteleaga care sunt provocarile ce se ridica in fata acestui oras. Pentru ca sunt provocari, iar acestora trebuie sa li se raspunda pe masura. Edilul sef care va veni la Palatul Roznovanul de anul viitor trebuie sa inteleaga un lucru, anume ca asa nu se mai poate! Orasul nu a fost gestionat cum trebuie, societatile din subordinea Primariei nu functioneaza adecvat, contractele publice au fost incheiate si aplicate defectuos, comunicarea cu cetatenii este deficitara, am ajuns motiv de ris in tara datorita aventurilor fostului edil. Acesta este ADEVARUL, nu trebuie sa ne ascundem de el! Sa luam orice om de pe strada si sa il intrebam ce il nemultumeste in Iasi si sigur va enumera, in cuvinte simple sau destepte, citeva din cele spuse mai sus. Copilul din Iasi este nemultumit ca trotuarele de linga scoala sunt pline de masini si poate fi accidentat oricind, ca locurile de joaca sunt insuficiente, murdare, noroioase, nesigure, pline de caini sau de vagabonzi, ignorate de autoritati, ce isi aduc aminte de ele din patru in patru ani... Omul adult din Iasi este nemultumit ca strazile din cartiere sunt pline de gropi, iar bulevardele proaspat modernizate au deja denivelari, ca semafoarele merg dupa reguli nestiute, ca daca vrea sa isi lase masina acasa (unde are loc de parcare in noroi) nu poate lua un autobuz curat si modern, ca orasul e plin de praf si smog, ca nu gaseste locuri de munca suficiente, ca nu poate sa iasa cu bicicleta pe o pista decenta... Batranul din Iasi este nemultumit ca nu sunt suficiente parcuri, ca orasul e zgomotos, ca nu poate sa mearga la nevoie la un spital de urgenta modern, ca trotuarele sunt denivelate si se poate impiedica oricind... Pot oare candidatii ce vor participa la alegerile de anul viitor sa raspunda cum trebuie acestor nemultumiri?
In ultimii zece ani s-au facut si multe lucruri bune pentru oras. S-au incheiat multe contracte cu fonduri europene, s-au modernizat strazi, linii de tramvai, conducte de apa si termoficare, parcuri, s-au facut pasaje sub si supra-terane. Comertul in oras s-a schimbat mult, au aparut mall-uri si super-market-uri, iar centrul si-a schimbat in parte infatisarea. Aeroportul a crescut frumos de la an la an si astazi avem legaturi spre orase si tari spre care nici nu indrazneam sa ne gindim ca vom putea ajunge direct din Iasi. Daca si cum s-au incheiat unele contracte, cum s-au pus ele in aplicare -uneori cu intarzieri mai mult decit suparatoare pentru omul de rind-, nu ne putem pronunta noi, ci justitia. De altfel justitia (si mai putin cetatenii) este cea care forteaza schimbarea garniturii de conducere a orasului.
Se apropie un nou moment zero, cind putem sa schimbam ceva, putem schimba directia spre care se indreapta orasul. Si asta pentru ca edililor de pina acum le-a lipsit viziunea, nu au stiut ce vor pentru Iasi. Facem pasaje noi, instalam semafoare, in conditiile in care in toata lumea tendinta e de a scoate masinile de pe strazi si de a face loc trotuarelor si pietonilor, respectiv transportului in comun! O alta dimensiune pe care nu am vazut-o deloc atinsa in directiile de dezvoltare ale celor care au condus orasul tine de Universitate. Sa nu uitam ca Iasiul este un mare centru universitar, iar Universitatea nu pare sa-si fi gasit loc in planurile edilitare de pina acum, dimpotriva, pare o anexa tratata la diverse.  Spun Universitate si ma refer la toate universitatile din oras, care trebuie integrate in viziunea pe termen lung a orasului. Acestea sunt centre de forta intelectuala, rezervoare de creiere, cu important rol economic si social. Universitatea trebuie impinsa in fata, pentru ca reprezinta un reper national vizibil al Iasiului, unul care are capacitatea de a deveni international. Legaturile dintre mediul economic si aceste centre functioneaza independent de oras. Pentru ca am amintit mediul economic, o alta dimensiune neglijata tine de noua industrie ce se impune la Iasi, cea de IT. Si aceasta a crescut de la sine, beneficiind de conditiile favorabile din ultimul deceniu. In ultima vreme, oameni ce vin din acest mediu incep sa iasa din mediul online in cel public, dorind o schimbare pentru Iasi. Ei s-au alaturat grupului destul de eclectic numit generic ”societatea civila”, a carei nemultumire fata de cum decurg lucrurile in oras a primit un impuls hotaritor o data cu taierea teilor de pe Bulevardul Stefan cel Mare. Acestia sunt oamenii care au ”capatat” voce, sustin schimbarea, dar lor li se alatura in mod sigur multi din locuitorii orasului, anonimi. Trebuie deci o alta viziune, una care sa raspunda altfel provocarilor ce se ridica in fata Iasilor: in ce directie ne indreptam? unde vrem sa ne situam? ce vrem pentru oras si locuitorii sai? Vrem sa raminem un oras printre atitea altele sau sa crestem si sa fim printre centrele dezvoltate -economic, educational si cultural- ale tarii? Vrem sa raminem cu actualele servicii publice, ineficiente si rigide, sau dorim servicii prompte, competente si apropiate de cetatean? Vrem sa respiram in continuare un aer poluat, intr-un oras sufocat de masini, cu oameni care fug de un transport in comun invechit si lent sau dam prioritate unor tramvaie si autobuze curate, moderne si rapide? Nu am facut decit sa prezint citeva din directiile de actiune pe care cel care va veni anul viitor la Palatul Roznovanu (si echipa sa) va trebui sa le abordeze. Pentru a le sintetiza, le voi enumera succint mai jos:
- facilitarea dezvoltarii industriei locale. Pe linga IT si alte industrii deja existente, as aminti turismul, care a cunoscut o dezvoltare in ultimii ani, fara insa ca edilii sa ii acorde atentia cuvenita. Monumentele orasului, muzeele, institutiile de cultura trebuie puse in valoare, caile de acces si spatiile de recreere sa fie modernizate, la fel partea de informare. Iasiul are potentialul de a deveni un adevarat centru turistic pentru Moldova.
- colaborarea cu Universitatea pentru ca Iasiul sa se impuna categoric ca un centru educational de prima mina, cu facilitati si oferte atractive pentru studenti si absolventi.
- reorganizarea si eficientizarea serviciilor publice. Crearea unui serviciu de parcari si a unuia de spatii verzi, cu profesionisti; infiintarea de noi parcuri in cartiere. Centrele de cartier ale Primariei, o idee buna de altfel, sa devina multi-functionale; transparenta in activitatea acestor servicii.
- regindirea si modernizarea transportului in comun si prioritizarea acestuia in trafic.
- dezvoltarea zonei metropolitane, care trebuie sa devina cu adevarat functionala si mai bine integrata cu orasul.
- continuarea extinderii legaturilor internationale ale orasului prin intermediul aeroportului si crearea unei legaturi mai bune intre acesta si oras.
- promovarea pe toate caile a necesitatii construirii (si construirea efectiva) autostrazii Iasi-Targu Mures, respectiv modernizarea caii ferate Iasi-Bucuresti.
- continuarea modernizarii spitalelor din Iasi -inclusiv ridicarea spitalului de urgenta- pentru a intari rolul de centru regional medical al orasului.
- identificarea unei investitii publice (sau parteneriat public-privat) care sa impuna Iasiul pe harta, ceva mai putin obisnuit, mai nonconformist, unic.
Din aceste directii se pot desprinde alte sub-directii, punctuale.

Cele de mai sus pot avea un orizont de timp de opt-zece ani pentru punerea in practica. Personal, ma arat dispus sa colaborez -in plan ideatic- cu oricine, indiferent de culoarea politica, pentru ca acest oras sa porneasca in mod hotarit PE DRUMUL SAU! Cred ca am aratat pe acest blog ca nu am un partizanat politic si ca ceea ce vreau este ca Iasiul, oras vechi si cu traditie istorica bogata, sa isi regaseasca locul pe harta Romaniei contemporane. Pentru ca, la cum stau lucrurile, locul Iasiului nu este acolo unde merita sa fie! De 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei si a tuturor romanilor, ar trebui sa ne unim si la Iasi si sa luptam pentru o schimbare, una de mentalitate si de atitudine. Trebuie sa vrem mai mult! Se poate, sta in puterea noastra sa ne depasim limitele!