Saturday, March 31, 2012

Istoria si Palas: o mare teapa?

Update in partea de jos.

Aflu din media locala (nu cunosc detalii, am o singura sursa, stirea insa e foarte importanta si nu are legatura cu politica locala, alegerile etc...) ca dezvoltatorul (ca sa folosesc un termen la moda) de la Palas a renuntat la nobila idee de a amenaja un muzeu in locul unde se afla vestigiile curtii domnesti. Sincer, ma si miram in momentul in care am aflat de aceasta posibila actiune ca s-a "inhamat" investitorul privat la asa ceva, dar m-am gindit ca autoritatile au pus aceasta conditie, obligatorie, de vreme ce zona unde s-a construit ansamblul modern cuprinde importante vestigii medievale. Mi-am zis ca s-au incheiat niste contracte ferme, cu clauze clare, insa acum aflam cu totii ca dezvoltatorul a preferat, foarte comod, sa solicite incheierea contractului. De ce s-a permis asa ceva? Ce se va intampla cu ruinele fortificatiilor curtii? Vor fi lasate de izbeliste? Daca vom arunca niste intrebari in acest sens, probabil vom primi vorbe frumoase, la nivel de intentie, insa teama mea este ca aceste ruine vor ramine in starea in care se afla de cateva decenii, ascunse privirii sub cine stie ce "covoare" de beton (pina recent se aflau sub teatrul de vara, vezi mai jos o fotografie personala, facuta acolo in 2010). Nu stiu cit inteleg iesenii importanta chestiunii, insa aceasta era o ocazie unica de a valorifica potentialul dat de aceste ruine, ele reprezinta cele mai vechi vestigii din oras (cu elemente de la inceputul sec. XV, de dinainte de Stefan cel Mare), puteau fi amenajate adecvat ca parte a unui parc arheologic, caruia i se puteau adauga cele descoperite in urma santierului (si aveam ce vedea, dupa cum periodic a relatat in presa doamna Stela Cheptea). De data aceasta vorbesc ca istoric, si o spun apasat, ruinele curtii nu trebuie ingropate, acolo trebuie facut un muzeu, iar opinia specialistilor, dar si a iesenilor, trebuie luata in considerare!
Cind vor intelege atit autoritatile, cit si dezvoltatorii, ca aceasta este istoria vizibila a orasului? Este unica, daca o aruncam la gunoi sau o ascundem sub pres nu vom mai avea alta! Turistii vin sa vada istorie, marturii ale trecutului, nu ii intereseaza blocurile si betoanele! Turistii aduc venituri, prin prezenta lor contribuie la crearea indirecta de locuri de munca, iar ceea ce le putem arata se afla in parte la suprafata (bisericile, manastirile, casele vechi), dar si in subteran (fundatiile Iasiului medieval). Amenajarea muzeului curtii domnesti ar completa fericit complexul Palas, ce ar putea astfel prezenta o relativ buna imbinare a noului si vechiului in Iasi, ar atrage si mai multi vizitatori, iar dezvoltatorul, daca stie sa priveasca in perspectiva, ar investi si aici, caci ar face-o pentru viitorul afacerii lui si pentru binele acestui oras. Sau doreste neaparat sa ne demonstreze, celor ce tinem la acest oras, ca si-a atins obiectivul, a ridicat magazinele, a facut hotelul si cladirile de birouri, a dat spatiile, gata, la revedere?! Eu unul sunt dispus sa mai acord o sansa, poate ne va arata ca face parte dintr-o noua categorie de investitori, din cei ce tin nu numai la afacere, ci si la mediul in care face afaceri. Timpul va demonstra ca acest din urma gen de businessman va rezista pe piata.
Acesta este si motivul pentru care las un semn de intrebare in titlul acestui text, poate ma insel si in cele din urma vom merge si la muzeu la Palas - sa vedem o bucata din trecutul orasului -, nu numai la mall si cinema!

A. Update 1: dupa ce am postat acest text am citit in alta parte ca se vor conserva intr-un fel ruinele (sper ca aceasta treaba se va face in prezenta unor specialisti in domeniu), dar ca s-a renuntat la ideea muzeului, pentru ca, chipurile, ar fi fost afectate vestigiile, de mare importanta... In acest caz, ridicarea muzeului se putea face nu neaparat peste ruine, ce, intr-adevar, pot fi conservate si in aer liber, ci undeva in apropiere. Nu se gasea printre acele mii de metri patrati si un spatiu invecinat, pentru un muzeu? In fine, vom trai si vom vedea ce va iesi, pina la finalizare imi manifest neincrederea, caci la capitolul solutii romanii nu stau tocmai bine. Ramine deci sa dam, cu totii, un verdict pe 31 mai.

B. Update 2: Ma bucur sa constat ca reactia mea primeste raspuns, unul adecvat, de la cei ce se ocupa de complexul Palas. Cum nu am intentionat decit sa ridic o problema pe care o consider de interes public (si nu numai), apreciez faptul ca se da atentie si partii ce priveste trecutul in cadrul acestui ansamblu, situat intr-o zona importanta a orasului. Sigur, chestiunea ce ma interesa in mod direct, adica ruinele fortificatiilor curtii (pentru a fi mai clar) de la Teatrul de Vara, se pare ca va fi rezolvata ulterior (daca nu va fi rezolvata, voi mai interveni), insa celelalte vestigii, in masura in care s-a putut pastra ceva, se incearca a fi puse in valoare. Voi face o analiza a intregului complex, cu bune si mai putin bune, dupa opinia mea de iesean si specialist, dupa 31 mai 2012. Pina atunci, spor la treaba!


C. Pe newsiasi, doi comentatori se indoiau de eficacitatea initiativei melei, ca si de necesitatea restaurarii/conservarii zidurilor amintite mai sus. Pentru ca nu pot raspunde acolo (nu se permit comentarii lungi), o fac aici:
1. nu cred ca trebuie sa mai accentuez importanta conservarii ruinelor, ele sunt printre cele mai vechi marturii cu privire la orasul nostru. Spunem ca este de la 1408, dar ce aratam pentru a dovedi acest lucru eventualilor turisti?
2. ce vedem in foto nu e edificator decit in mica masura. Ruinele au fost scoase la iveala mai demult, dar erau ascunse sub teatrul de vara. Prin proiectul Palas s-au adaugat altele. Acestea sunt, cu acestea ne laudam. Daca le aveam precum la Roma, poate aratau altfel. Faptul ca nu sunt impresionante nu inseamna ca nu pot fi frumos puse in valoare. Pot exista panouri cu informatii, pot fi facute grafice, acum exista si 3D, se pot incerca reconstituiri etc., solutii ar fi si sunt convins ca si doritori sa le vada. Dar daca lasam niste pietre la suprafata, fara vreo informatie, nu am facut nimic.
3. daca ne tot comparam cu altii... nu ajungem nicaieri. Asta e istoria noastra, ar trebuim sa ne mindrim cu ea, nu sa ne tot comparam cu vecinii (ar fi bine sa lasam in pace capra vecinului, sa ne uitam la a noastra). Orase precum Roma sau Paris au fost ridicate tot pe fundatii antice sau medievale, insa asta nu i-a impedicat pe contemporani sa incerce sa conserve/restaureze cit au putut atunci cind au gasit lucruri de valoare. Cel ce merge cu atentie prin Paris va gasi colturi de strada cu ziduri incastrate in casele de azi, va vedea placute in care se spune "zid antic" sau din secolul cutare, cu adevarat ai impresia ca e istorie acolo. S-ar putea face si la noi, avem ruine la cub, pivnite in zona halei, in zona palatului, tuneluri subterane... s-ar putea face multe.
Trebuie sa recunosc ca imi pastrez scepticismul, nu se va face mare lucru, caci nu sta in firea noastra sa fim pragmatici, sa imbinam utilul cu placutul.
Puteti spune orice, insa fiind vorba de ruinele curtii domnesti eu unul, ca istoric, nu pot sa tac.



Monday, March 26, 2012

Orasul comoara?

Preiau, sper cu acordul autorului/redactiei, un fragment dintr-un text publicat astazi in Ziarul de Iasi, ce surprinde foarte bine oferta turistica actuala a acestui oras (azi batut de vint si plin de praf):

Alex Zanoaga, Ziarul de Iasi, 26 martie 2012

Municipalitatea pare sa nu stie de altceva decit de asfalt. Votul de azi al soferilor este mai important decit transformarea Iasului intr-o tinta turistica si asigurarea astfel a unui venit constant pentru dezvoltarea durabila a Iasului.
O simpla plimbare prin oras iti poate provoca surprize din cele mai neasteptate. Gropile din asfalt sau ciinii vagabonzi au intrat demult in peisajul citadin. Santierele raspindite prin toate colturile orasului, descurajant de indepartate de finalizare sau praful care acopera pina si virful Copoului au ajuns de asemenea banale prin ubicuitate si perenitate.
Un detaliu minor, cum ar fi o caseta publicitara la o margine de boulevard, poate insa frapa prin nelalocul ei: "La pas prin orasul-comoara". Nu, nu este vreo idee de promovare a capitalei Moldovei in rindul concitadinilor. Rindul urmator al casetei este cit se poate de lamuritor: "Cluj-Napoca, inima Transilvaniei". Un fel de "haideti la Cluj, sa vedeti ce n-ati vazut nicicind".
In cazul Clujului, frapreaza nu atit dorinta comunitatii de a-si "vinde" orasul, cit promptitudinea si eficienta municipalitatii ardelene, in comparatie cu inertia ieseana. In 2008, Clujul inregistra un numar record de innoptari in structurile turistice de cazare: 731.000. Dupa acest an, insa, a urmat o prabusire dramatica: 495.000 de innoptari in 2009 si 399.000 in 2010. Raspunsul Primariei din Cluj-Napoca a fost prompt: anul trecut a demarat, pe bani europeni, o campanie agresiva de promovare turistica a orasului. Cu 840.000 de lei a contractat realizarea de pliante, harti, brosuri, a impinzit Iasul, Timisoara, Bucurestiul, Brasovul si Constanta cu bannere si casete publicitare, a inceput difuzarea a 80 de spoturi pe o televiziune centrala s.a.m.d. Promovare dirijata mai ales in interiorul tarii. Explicabil, cita vreme trei sferturi din turistii care ajung in Cluj sint romani.
Dincoace de Carpati, o imobilitate si o liniste aproape mormintale, de ai crede ca Iasul este hotarit sa rateze orice directie posibila de dezvoltare. Daca industrie nu mai avem, iar creierele ne pleaca din oras, macar sa oferim vizitatorilor acel "muzeu in aer liber", cum numea Iorga Iasul. Festivalul international de film de la Iasi, care se voia un rival al celui clujean, a fost insa inmormintat discret anul trecut. Lansarea unui traseu de turism ecumenic, Dobrovatul adapostind una din bisericile construite de Stefan cel Mare, a fost lasata in plata Domnului si a slujitorilor sai. "Drumul vinului", din Vrancea pina la Cotnari, a ramas pe alta data. Refacerea strazii Cuza Voda, ideala ca centru comercial-turistic, a fost abandonata. Revitalizarea strazii Lapusneanu, cunoscutul loc de promenada ieseana, asteapta si ea zile mai bune.