Solutii pentru Iasi: Studiu de caz Valencia

Ocaziile stiintifice imi permit periodic sa vizitez alte tari, alte meleaguri si alte orase. Participarea la recenta conferinta de istorie sociala mi-a oferit posibilitatea sa ajung in Spania, in al treilea oras ca marime al acestei frumoase tari, Valencia. Voi folosi acest prilej pentru a face o trecere in revista a ceea ce m-a impresionat in orasul spaniol din punct de vedere al lucrarilor publice, pentru ca la acest capitol inca suntem mult in urma. Cu totii ne plingem de delasarea autoritatilor, de munca de mintuiala pe care o vedem in jur (”munca in zadar”), de irosirea banului public si de lipsa de atentie pentru detalii. Cel mai bine ilustrez cazul spaniol cu fotografii, punctind aspectele pe care de altfel le-am reclamat periodic si pe acest blog. Sunt constient ca nu vom ajunge la nivelul Valenciei prea curind. Totusi, acolo vorbim de un oras de peste 2000 de ani, intr-o tara cu traditie urbana solida, datind dinaintea romanilor, cu o economie relativ infloritoare, cu un turism avansat. Dar, ceea ce repet de vreo zece ani, nimeni si nimic nu ne impiedica sa invatam din experienta altora. Nu e nevoie sa fim neaparat originali (noi tinem neaparat, dar rezultatul este ca perseveram in prostie), aici putem imprumuta solutiile altora, nu vom fi dati in judecata! Cum ne apropiem de alegeri, poate noul edil sef care se va instala la Palatul Roznovanu va veni cu o noua abordare asupra mersului cetatii. Indiferent cine va fi, el si echipa sa merita sa faca un tur prin vecini, daca nu la Valencia, macar la Debretin sau Budapesta, avem ce invata.

In ceea ce priveste bulevardele si intersectiile, acestea sunt bine organizate, benzile sunt in mod clar trasate si o serie de stilpi impiedica oprirea soferilor indisciplinati. Traficul este bine reglementat, chiar mai aerisit decit in Iasi, asta si datorita existentei unor sosele de centura:

Peste tot impresioneaza buna organizare si respectul acordat spatiului verde. Fotografiile urmatoare sunt ilustrative:

Pe meleagurile spaniole inca se foloseste cronometrul la trecerea de pietoni, o solutie care trebuia pastrata macar in o parte din intersectiile iesene:

Aprovizionarea magazinelor din oras este strict reglementata si se face doar dimineata, intre orele 7 si 11, cu masini de tonaj mic. Nu am vazut tir-uri in oras:

Pavajele trotuarelor sunt lucrate cu simt de raspundere si materiale de calitate:

O problema dureroasa la noi, parcarea, este aici foarte clar reglementata. Totusi, pe linga faptul ca aceasta este peste tot cu plata (sau abonament), autoritatile au depus eforturi pentru a amenaja oriunde a fost posibil locuri de parcare. In prima dintre fotografiile urmatoare suntem... chiar in fata Primariei orasului! Pe strazile laterale, aproape toate cu sens unic, s-au amenajat parcari si pe o parte si pe alta a strazii. In Iasi sunt multe astfel de strazi care ar permite parcarea, de ce nu se poate? Plantam semne de oprire interzisa chiar si acolo unde nu trebuie. Doar un exemplu: strada Aurora, ce margineste la nord Parcul Copou, are astfel de semne! Unde sa opreasca ieseanul dornic sa viziteze parcul? Nu e o strada atit de aglomerata si permite parcarea temporara a vizitatorilor!

Alt punct dureros de pe agenda publica ieseana tine de modul in care se fac interventiile la retelele de utilitati (santiere deschise perpetue, amatorism, praf, mizerie...). Iata aici un exemplu de interventie in centrul Valenciei: santierul este ingradit, strada este ”taiata la milimetru”, iar mizeria era strinsa imediat si dusa la o masina care asteapta in apropiere. In trei zile nu se mai cunostea ca acolo fusese o interventie!

Igienizarea arborilor stradali se face si la Valencia. Insa nu ca la Iasi (vezi aici)! Acesti arbori pastreaza ramuri si frunze ce permit regenerarea!

Hala Colon, un alt model de regenerare, de data aceasta a unui spatiu fost comercial, transformat in centru de cartier, cu restaurante si terase, placut loc de adunare si recreere:

Iar parcari, pe ambele laturi ale strazilor, cu pastrarea arborilor stradali:

Mici stalpi metalici (rezistenti si de calitate) sunt "plantati" pe marginea strazilor pe care nu se permite parcarea! O solutie la indemina, cunoscuta si la noi, dar prost sau deloc aplicata: