Timelapse Iasi (30 de ani)

Campania electorală recent încheiată a pus în discuție, la nivelul Iașiului, direcțiile dezvoltării viitoare. Unii politicieni mai apăsat, alții cu o voce mai domoală, au ridicat problema investițiilor publice și private în oraș și împrejurimi, investiții foarte necesare din perspectiva creșterii zonei, pol de creștere majoră pentru Moldova. Dintre toate, o autostradă care să lege Iașiul de vestul țării ar trebui să reprezinte tema centrală, căreia i se adaugă spitalul regional de urgențe, centura orașului și altele. Rămânem cu speranța că parlamentarii proaspăt aleși nu vor uita de prioritățile majore are regiunii și că vor trece peste apartenența politică pentru a susține aceste proiecte mai departe, până la finalizarea lor.
Această postare privește însă nu atât spre viitor, cât spre trecut, spre ultimele decenii de dezvoltare (sau nu) a orașului. Google Earth oferă acum ocazia vizualizării unui timelapse, care permite identificarea etapelor de creștere sau stagnare pentru Iași și împrejurimi din 1984 și până în prezent. Am preluat această ”curgere” a anilor în mai multe feluri, pentru a sublinia principalele momente din viața economică a orașului. Ce observăm? În primul rând, partea a doua a anilor 80 a reprezentat momentul finalizării unor cartiere noi de locuințe, fapt vizibil pe plan între 1984 și 1989: CUG II, Păcurari (zona de dincolo de Mimoza), Țigarete, Tătărași-Oancea, dar și Tomești, Dancu și Lunca Cetățuii; industrializarea era în bună parte încheiată, iar infrastructura locală atinsese nivelul cunoscut.
Anii 90 au reprezentat o perioadă de regres, cu conservarea structurilor locative existente (cu finalizarea câtorva blocuri care erau în construcție în 1989), fără investiții în infrastructură și cu începutul lent, dar sigur, al procesului de dezindustrializare. Din 2002-2003, planul începe să sufere transformări. Dezindustrializarea se accentuează, în paralel cu creșterea numărului locuințelor, dar nu în Iași, cât mai ales în comunele limitrofe. Iașiul prezintă o stagnare din acest punct de vedere, datorită prețurilor în creștere continuă la terenuri și apartamente (blocurile ANL au fost doar o picătură în ocean), în timp ce în afară este tot mai vizibilă extinderea ariei locuite în Valea Lupului, Miroslava și Valea Adâncă; din 2004-2005 sunt vizibile și transformări similare în Horpaz, Lunca Cetățuii, Breazu, Vișan și Dancu. De altfel, direcțiile de expansiune sub-urbană au fost (și vor continua să fie), în ordine, vest, sud, mai lent nord și est, din motive ușor de explicat.
Din 2011-2012, planul ne sugerează o intensificare a ritmului creșterii în comunele suburbane, cu numeroase suprafețe agricole care lasă loc noilor zone de locuințe familiale, de data aceasta și orașul intrând în dezvoltare. De altfel, planul sugerează direcțiile viitoare de extindere a ariei locuite în Iași, cu zone precum Păcurari-cimitirul evreiesc sau Moara de Vânt (spre aeroport), care prezintă potențial semnificativ de creștere în următorii ani. În interiorul Iașiului au avut loc mai mult ”upgradări” la locuințe, în sensul anvelopării blocurilor comuniste sau demolării caselor vechi și ridicării unor construcții tip vilă peste tot în oraș, o dezvoltare mai accentuată cunoscând-o zone precum Sf. Andrei, Sf. Lazăr-Tudor Vladimirescu, Eternitate-Moara de Vânt. O problemă în acest sens o reprezintă neaplicarea sau nerespectarea planurilor zonale (în lipsa unui PUG), ceea ce a dus la situații care afectează dezvoltarea coerentă a orașului, cu blocuri de locuințe cu multe niveluri ”plantate” în mijlocul unor cartiere de case cu un singur nivel. În paralel cu dezindustrializarea, a avut loc procesul de implantare pe terenuri care au aparținut unor foste fabrici (dar si pe foste terenuri agricole sau pe locul strandului) a unor complexe comerciale, de dimensiuni mai mari sau mai mici, fapt de asemenea vizibil pe plan. Cel mai mare complex de acest fel, Palas, a modificat radical aspectul zonei dintre Palat şi Podu Roş, la fel cum și, la alte dimensiuni, zona dintre Valea Lupului și Lețcani a cunoscut prefaceri semnificative. În ceea ce privește infrastructura, lucrurile au stagnat până la mijlocul primului deceniu din noul mileniu, când au început lucrările la pasajul de la Hala Centrală. Finalizate cu greu după șapte ani, acestea au fost urmate de construcția pasajelor Octav Băncilă și Eminescu, terminate într-un timp puțin mai scurt. Se adaugă centura de sud a orașului, care însă leagă drumul european de drumuri județene de importanță mai redusă, neatingând scopul dorit, dar și amenajarea cursului Bahluiului (sectorul din oraș). În fine, mult-așteptata modernizare a aeroportului încheie un șir de lucrări insuficiente la nivel de infrastructură în acești 30 de ani. Sperăm ca în următorii zece ani să putem vizualiza pe un timelapse similar și traseul autostrăzii.
Concluzia o putem trage cu toții. După un final de regim comunist, cu investiții majore și cu o dezvoltare pronunțată a orașului, dar și cu o modificare radicală a topografiei locale, a urmat un deceniu pierdut, pentru ca în ultimii zece ani Iașiul să revină la creștere economică, una reală, chiar dacă nu întotdeauna resimțită și în buzunarele ieșenilor. Suburbiile (noțiune care, din păcate, nu are la noi și o definire administrativă) au explodat, mai ales în părțile de vest și sud, cu o creștere demografică la fel de susținută. Dacă extindem aria cercetării (și o vom face în viitorul apropiat), constatăm că în cele 11 comune din zona de interes a Iașilor (ca să nu spun zona metropolitană, una încă nefuncțională) locuiesc după domiciliu peste 103.000 de oameni, potrivit Institutului Național de Statistică. În multe localități numărul locuitorilor s-a dublat, Miroslava, dar și Ciurea, Tomești și Holboca, având acum o populație ce o depășește pe cea din Târgu Frumos sau Hârlău! Pentru Iași, acest nou ritm trebuie să fie păstrat la un nivel susținut, altfel orașul va rămâne în urma celorlalți poli de creștere din țară, Cluj, Timișoara, Constanța sau chiar Craiova, care beneficiază de atuul poziției și de acces la infrastructură mai modernă.
Mai jos se află atât acest timelapse, cât și timeframe-uri pe ani, atât zona Iași-suburbii, cât și câteva studii de caz (sudul orașului și spațiul dintre Podul de Piatră-Palas-Tudor Vladimirescu).

 Timelapse (Iasi la search)



 Studii de caz:
1. Iasi (1984, 1989, 1994 2004, 2007, 2010 2013, 2016)

2. Iasi - vecini sud (2003, 2009, 2012, 2016)

3. Iasi - centru/sud (2003, 2009, 2012, 2016)

Enjoy!

Parcari (reloaded)

Pe acest blog am scris despre parcari de atitea ori incat nici eu nu mai tin sirul textelor postate. Am prezentat solutii, am punctat inca din 2006 problemele existente, fara prea mare succes. O vizita recenta in Brasov m-a determinat pentru a nu stiu cita oara sa reiau subiectul. M-a impresionat modul in care edilii de peste munti au cautat sa rezolve problema: au amenajat peste tot parcari, in cartiere se afla parcari de resedinta cu abonamente date pe baza de licitatie (dar cu sume rezonabile si cu oferta pentru "tot poporul", fara a invrajbi vecin cu vecin), iar in centru sunt parcari cu plata la parcometru. Bineinteles ca nici acolo nu sunt toti multumiti, insa solutiile adoptate sunt de bun simt si au rezolvat cit de cit problema. Pe marile bulevarde s-a trecut la un sistem pe care il vad implementat si la noi, cum l-am vazut de altfel introdus si in orase aflate mai la vest de Romania: crearea de alveole in trotuare, cu pastrarea arborilor stradali si cu delimitarea unui spatiu pietonal rezonabil (1,5 m.). Am remarcat acum cativa ani introducerea acestui sistem si la Focsani. La Brasov, pentru a fi siguri ca zona pietonala este respectata, autoritatile au delimitat-o prin solide bare metalice (care nu apar inca amplasate in fotografia de mai jos, dar azi ele exista):

Eu cred ca astfel de alveole pentru parcare pot fi amenajate cel putin in Pacurari si Nicolina-CUG, unde trotuarele au dimensiuni generoase:

S-ar reda circulatiei banda de linga trotuar si astfel am contribui la mult-dorita fluidizare a traficului. Pe aleile inguste din cartierele Cantemir/Podu Ros/Tutora sau Tatarasi/Ciurchi, chiar Copou, s-ar putea adopta un sistem similar, pastrind astfel si vegetatia. Nu stiu cit mai trebuie sa asteptam pentru a trece la treaba si la Iasi. Si aici ma refer nu la amenajarea ici si colo a unor locuri de parcare, cind in Alexandru, cind in Tatarasi (licitate adesea la sume exagerate pentru buzunarul ieseanului de rind), ci o abordare centralizata, coerenta, a sistemului in tot orasul, cu diferentiere intre zona rezidentiala si centru. Dar cu un departament special pentru parcari al Primariei, care sa trateze -cum am subliniat intotdeauna- acest serviciu ca unul public, nu sa se spele pe maini si sa paseze problema unei firme private (cum ar dori unii).